Descriere

Conform Codului Muncii adnotat, găsim la Art. 10 . [definiţia legală a contractului individual de muncă]

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Contractul de munca se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

Prestarea muncii

Caracteristica contractului individual de munca o reprezinta prestarea unei activitati in cursul unei perioade de timp, intr-un numar de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit de angajator.

Munca sau activitatea trebuie sa fie licita si morala.

Munca poate fi fizica – este cazul muncitorilor (lucratorilor manuali)  sau intelectuala, in cazul medicilor, inginerilor sau artistica, in cazul actorilor etc.

Acest prim element prestarea muncii nu este insa suficient pentru identificarea unui contract de munca deoarece si cei care exercita profesii liberare (avocatii, farmacistii), lucreaza in beneficiul altor persoane.

Relevant pentru a se face distinctie intre activitatile liberale si contractul de munca este suportarea riscurilor. In situatia in care cel care presteaza munca suporta aceste riscuri, el nu este salariat, ci are calitatea de lucrator independent. In cazul in care riscurile sunt suportate de catre beneficiarul prestatiei, contractul poate fi calificat ca un contract individual de munca in masura in care va cuprinde si celelalte elemente.

Salariul

Contractul individual de munca este un contract cu titlu oneros si de aceea plata salariului constituie un element necesar al sau.

In cazul in care o persoana o ajuta pe alta, din prietenie, benevol, inclusiv in familie, fara sa primeasca nimic in schimb, el nu are calitatea de salariat. In aceasta situatie, intre cele doua persoane nu s-a incheiat un contract individual de munca.

Acesta remuneratie nu este insa specifica numai contractului de munca si contractului de administrare sau de mandat comercial, deoarece si acestea comporta prestarea unei muncii si plata ei.

Subordonarea

Intre cele doua parti ale contractului exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii sub autoritatea angajatorului, care are putere de a ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii. Subordonare juridica.

Acest tip de subordonare este pe deplin justificata, avind in vedere ca salariatul isi desfasoara activitatea intr-o unitate apartinind patronului sau, ca el utilizeaza mijloacele de munca ale acestuia (masini, utilaje, materii prime, materiale etc.) si ca fara o organizare a muncii corespunzatoare nu este posibila o activitate eficienta.

Prin contractul de munca, salariatul se afla intr-o subordonare economica fata de angajator, care, in considerarea munci prestate, ii asigura mijloacele de existenta (prin plata succesiva a salariului).

Elementul temporar

Contractul individual de munca presupune desfasurarea unei activitati pe o anumita durata de timp determinata sau nedeterminata in care el este in fiinta.

Munca este prestata succesiv, zilnic (exceptie fac zilele libere si cele in care nu se lucreaza), in cadrul unui program, de regula, de 8 ore, stabilit de angajator.