Descriere

Depozitul obişnuit (voluntar), depozitul (de drept comun) este reglementat în „Secţiunea 1. Reguli comune privind contractul de depozit”, art. 2103-2123al Noului Cod Civil.

Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura . (2) Remiterea bunului este o conditie pentru incheierea valabila a contractului de depozit, cu exceptia cazului cand depozitarul detine deja bunul cu alt titlu .

Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris.

Pentru perfectarea valabilă a contractului, deponentul trebuie să aibă capacitatea necesară de a încheia acte de administrare, iar depozitarul capacitate de efectua acte de păstrare şi conservare. în cazul în care depozitarul este un incapabil (minor sau pus sub interdicţie), iar bunul se află în mâinile acestuia, „deponentul poate cere restituirea bunului remis” (art. 2109 Noul Cod Civil).

De regulă, depozitul este încheiat de către proprietarul bunului. Deoarece contractul nu transferă proprietatea, se admite însă şi valabilitatea depozitului făcut de către un neproprietar (de exemplu, un uzufructuar, asemenea locaţiunii sau împrumutului).

Potrivit art. 2110 din Noului cod civil, depozitarul nu poate solicita deponentului să facă dovada că este proprietar al bunului depozitat.

Depozitul este un contract consensual deoarece nu se cere o anumită formă pentru încheierea sa valabilă (deci, depozitul nu este un contrat solemn).