Descriere

Contractul de închiriere a locuințelor este unul consensual deoarece, în principiu, acesta se încheie prin simplul acord de voințe al părților, după ce s-a con­venit în privința bunului, precum și a chiriei. Potrivit art. 1781 C. civ., contractul de locațiune se consideră încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului. Cu alte cuvinte, încheierea contractului în formă scrisă se face doar în scop probator, adică ad probationem.

Putem spune că poți încheia contractul și în formă verbală, la ”mica înțelegere” cum se spune în popor, dar nu recomandăm. Nu de alta, dar o să vezi că toate drepturile și obligațiile sunt destul de stufoase și trebuie să le ai în scris.

Locator și locatar sunt termenii utilizaţi în cuprinsul Codului Civil, în articolele destinate contractului de  inchirierea a locuințelor.

Locator: Persoana care oferă spre închiriere o locuinţă, în baza unui contract şi pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, în schimbul unei sume de bani denumită chirie. Locatorul poate fi proprietarul locuinţei sau o altă persoană mandatată de proprietar.

Locatar: Persoana care, în baza unui contract, deţine dreptul de folosinţă al unei locuinţe, în schimbul plăţii unei chirii.

Ce trebuie să știi este că locatorul nu trebuie să fie neapărat și proprietarul spațiului respectiv. Poate fi o persoană care are un drept de folosință al acelui spațiu (inclusiv să îl dea mai departe cu chirie) sau o persoană care subînchiriază (de aceea avem și contract de subînchiriere).